REGRETELE COPILARIEI
De
SERBAN
C.
Copilaria a zidit,sentimente-noi .
Precum albina
cum zideste ceara-n roi.
Privesti
retrospectiv si timpul
se comprima.
Si-ajungi din nou
copil, fara de vina.
Plecam la scoala
cu ditamai gheoznanul .
Caram la carti o
zi, pentru tot anul
Eram puternic chiar de eram mic .
Eram puternic chiar de eram mic .
Dar colega mea se
chinuia, un pic.
Si anii au trecut si
ne-a ramas visarea.
Si nostalgia anilor
si asteptarea .
Visez la Baraganul
cel scaldat in
soare.
La baltile cu peste
si,la Dunarea cea mare.
Dar timpul,
acest parsiv dusman .
Ne fura viata
an de an .
Ne spulbera speranta
si credinta.
Ne ingenuchiaza si ne ia
vointa.
Doamne ce n-as vrea copilaria inapoi.
Cu toate, cele vechi
si cele noi.
Dar nu se poate ,timpul este obstacolul, pe veci.
Chiar daca vrei,
nu poti sa-l treci.
Cand vine doamna
imbracata-n negru ,si cu vestea rea.
Poti s-o inviti in
casa la taclale si la o
cafea.
Cum a facut VADIM .dar
nu a rezolvat problema.
Si a plecat pe
drumul fara intoarcere doar, cu dilemma.
Asi vrea sa fac ceva
si, sa nu mor.
Sa ma transform intr-un
NEMURITOR.
Sa dau oamenilor, puterea
mea Divina .
Salvand in fiecare zi, cate-o
duzina .
DOAMNE, nu-ti cer
nimic absurd, de neputut.
Asi vrea s-o
fac doar pentru
oameni, sa-i ajut.
Sa inteleaga ca TU
DAI SI NU IEI
NIMICA INAPOI.
Sa nu regretam copilaria, ca a zidit ceva in noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu