MIE DOR
Mie
dor de satul in
care m-am nascut
De Dunare ,de Ialomita ,de
Baraganul zilelor cu
soare
De casa de
chirpici in care am
crescu
Dar satul nu
mai e si,
inima ma doare
Vremea a trecut
si peste
timp s-a asternut.
uitare
Si generatii dupa
generatii isi amintesc cu nostalgie
De frumusetea peisajelor
si, privind in departare
Vezi cu ochii mintii
acele locuri, pline
de magie
Dar varsta senectutii ce
s-asterne incetisor
Lasa in urma, regrete ,amintiri ,povesti
Dar cel mai
puternic, este sentimentul
DOR
Si-ti pare rau ca
intr-o zi ,ai vrea
sa fii, dar nu mai iesti
Dar ele au
fost ,sunt si vor fi
mereu in
suflet
Ne-au mangaiat copilaria, adolescenta chiar
si- nbatranete
Le povestim nepotilor
,ca-fost un epitet
Din viata noastra ,plina de
amor si frumusete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu