DOAMNE! CE SIMPLU POTI SA
MORI.
comentariu
Este greu sa scriu
ceva impresionant pentru ca nu am flerul literar, asa ca voi scrie ce am simtit
personal, referitor la sintacma “ce simplu poti sa mori”. Iata cateva date personale care cred ca v-ar
interesa pentru crearea unei imagini asupra celor prezentate in continuare.
Am peste 70 de ani, am muncit 46
de ani din care 15 ani am facut sport de performanta, RUGBY
la clubul Steaua Bucuresti. In aceasta perioada am avut doua operatii de menisc
si nimic mai mult. M-am simtit bine, am mai luat cateva kilograme in plus, dar
nu au fost un impediment. Nu am vicii, nu fumez, nu beau, nu am pierdut noptile,
toate acestea le prezint nu sa ma laud, ci este o atentionare pentru eventualii
cititori. Pana aici as putea spune ca sunt un model de urmat
dar, am facut greseli regretabile. Am uitat sa prezint un lucru important: Sunt
Profesor de sport, Maestru emerit al sportului. Vedeti d-stra, toate converg
spre a sustine ce am prezentat si va continua. Nu ma durut nimic niciodata, mai
luam medicamente ajutatoare digestiei si din cand in cand cate un somnifer usor
si atat, dar am facut o gresala
fundamentala . Din 1980 nu am executat nici un control medical
periodic. Imi luam tensiunea si totul intra in rutina. Ma consideram
sanatos. Aveam pofta de mancare, insa au aparut o serie de semnale pe care nu le-am
luat in considerare; le asociam cu schimbarea vremii adica, meteosensibilitate,
inaintarea in varsta, alimentatie nesanatoasa cu multe E –uri. Insa toate
ascundeau o boala lenta(aproape mortala) instalata in timp, datorita lipsei de miscare, a cercului vicios.
Nu ai timp sa faci miscare, mananci si depui grasime ,te ingreunezi si eviti
miscarea si astfel se depune colesterol
pe vasele de sange, micsorandu-le lumenul si ingreunand circulatia sangelui. Cu
cativa ani in urma, facand mici eforturi
au aparut dureri in piept cu radiatie in ambele brate si nu le-am luat in seama,
intrucat dispareau dupa 2-3 minute si le legam de meteosensibilitate, varsta
etc. Insa in timp sau inmultit, iar eu sa le evit, stateam mai mult in casa, orice
deplasare o efectuam cu autoturismul. Nu m-am gandit nici o clipa sa merg la medic.
La masa de pranz din data de 15.05.2014 o masa mai substantiala, au aparut
dureri in piept si brate insotite de gaze, cu o balonare excesiva abdomeninala
si transpiratie excesiva. A fost nevoie sa solicitam ambulanta si dupa o
consultatie sumara verdictul a fost “indigestie”. O papaverina injectabila si…atat.
Durerile au continuat toata noaptea fara sa dorm, asteptam miracolul, adica sa
treaca durerile. La 6 dimineata salvarea a dat un verdict INFARCT MIOCARDIC. L-am
primit naucit, nu-mi venea sa cred, de ce EU? Si fara comentarii m-am trezit la
Spitalul militar la sectia de reanimare
inconjurat de necunoscuti. A urmat o operatie de montare a doua stenduri, moment in care durerile au
disparut complet.
Si acum a inceput
sarabanda a tot ce voi relata .
Nu-mi place in spital, de fapt, cui ii place?
Asteptam sa se termine operatia, care nu a fost greu de suportat. O doamna
doctor FLORINA PINTE a executat operatia, cam 25 minute si cand ma pregateam
s-o intreb cand incepem, ma anuntat ca operatia a avut success. Afara era
familia care astepta intr-o tensiue greu de suportat. Dupa o oarecare cursa, doi bracardieri m-au depus in pat la
salonul de reanimare, inconjurat de necunoscuti, fiecare cu diverse afectiuni. Suferinta,
dar si nadejdea, era in aceasta incapere,
in aparatele care nu conteneau sa razbata cu zgomote intermitente anuntand ca
viata unora depende de interventia
personalului medical. Eu insumi am trecut
aceasta granita intre viata si moarte. Am avut momente cand nu gandeam, nu
ma interesa nimic nici daca traiesc sau mor. Nu aveam nici un regret, probabil
si datorita anestezicului injectat. O comisie medicala m-a intervievat in
legatura cu momentul aparitiei durerilor
in piept si timpul pana la interventia chirurgicala. Trecusera cam 16 ore si
era pericolul ca 1\2 din muschiul inimii sa intre in moarte, datorita neirigarii cu sange. Am
aflat ca termenul limita este maxim 12 ore cand se mai poate intervenii. Mi sau
aplicat o serie de proceduri insa T.A. nu era mai mult de 9.5 tenisiue
maxima cu 6.5 tensiune minima ce
prevesteau cele afirmate de medici. Si acesta tensiune s-a mentinut 6 zile
cu tot efortul medicilor de a o ridica la 13 cu 8 mmg.coloana de mercur. Am
explicat ca am facut sport de performanta si inima mea este buna, intrucat
tensiunea mea normala este de 10…11 cu7 .
Si dintr-o data parca mi s-a ridicat un val de
pe fata si am constietizat situatia in care am fost. Nu m-am speriat, pericolul
trecuse, insa am remarcat o schimbare substantiala in modul de gandire, de
responsabilitate, de intelegerea situatiilor, personala si a familiei.
Suferinta fizica nu exista, nu exista durere sau retineri exagerate, ramane o
trauma psihica care functioneaza ca un led vesnic treaz insa, trebuie sa urmezi
un tratament specific acestei operatie de “IMPLANT
de STEND”.
Dupa aceasta
intamplare am o dorinta pe care vreau s-o transmit oamenilor.
Nu faceti ca mine, EU
am gresit si astazi exprim medicilor de la spitalul militar intraga mea
RECUNOSTINTA. Si tineti minte urmatorul sfat:
DACA VA SIMTITI
OBOSITI FARA UN
MOTIV.
DACA NOAPTEA TRANSPIRATI SUB PLAPUMA
.
DACA OBOSITI CAND MERGETI
NU PE DISTANTE
MARI SI APAR DURERI IN PIEPT CU RADIATII IN BRATE.
FACETI CONTROL MEDICAL ANUAL SAU DE CATE ORI NU VA SIMTITI BINE, anuntati medicul de familie.
LA PRIMELE SIMTOME DESCRISE, LUATI-LE IN SEAMA SI ANUNTATI URGENT MEDICUL
SAU SALVAREA DUPA CAZ .
Ce am relevant, este un ajutor sau un sfat pe care doresc
sa il
dau oamenilor sa nu ajunga in
situatia mea. “DOAMNE, CE SIMPLU POTI SA
MORI” si este pacat.
prof.
SERBAN CONSTANTIN
MAESTRU EMERIT AL
