Vorbind cu natura
FABULA Serban C-tin
Priveam fara de tina-n sus . Intr-o salbatica
splendoare . Si tot vazduhul era plin
. De cantece ciripitoare.
Aud, un zumzet de aripa, tremurand.
De zbor, de fluture s-au de
albina Cat de frumoasa te-ai gatit.
Natur-o, tu ca o virgina.Recitind in
gand versuri din poezia ,,Vara de George
Cosbuc,, mi-am amintit de vremurile copilariei,de emotiile ce m-a cuprindeau atunci
dar si acum,cand privesc mirifica
opera infaptuita de natura.Dupa o
plimbare prin parc m-am asezat pe o
banca si,admiram frumusetea unui copac,era verde si stralucitor,iar coaja
alba a trunchiului iti dadea impresia unei tinute de gala.Cu glasul mintii am inceput sa fredonez melodia
,,Copacul,,o capodopera a muzici usoare romanesti interpretata de Aurelian Andreescu.
.Deodata ,simt o adiere, ca o vorba din
acelea calde ,care te imbie sa-i raspunzi cu aceiasi blandete .Si s-a infiripa
un dialog ,,imaginar,,.
--De ce ma privest asa
trecatorule?, Nu sunt decat un copac ,nu fac rau nimanui,hainele le schimb
odata pe an, si nu port pica altora care nu le schimba niciodata,si au aceias
culoare .Chiar daca mai avem cate-o pata,oamenii ne privesc cu admiratie.In
ramurile noastre cuibaresc pasarele cantatoare, cu care suntem prieteni si ne ajutam, noi le
asiguram hrana,ei sunt doctorii nostrii, cu
fructele si semintele noastre ii hranim pe toti.
Noi facem umbra dorita de oameni,cand soarele nu
mai poate fi stapanit,ajutam iarba si florile sa-si imprastie mireasma,conducem
la visare indragostitii si, cate povesti am putea depana .In viata noastra
uneori scurta,adunam atatea intamplari incat, i-am face invidiosi pe multi
confrati ,si sa mai spun ceva ,toamna semenii
de-ai nostri. se imbraca de gala, in culori de-o frumusete ametitoare ce
invita oamenii la meditatie .
Am si eu o mica invidie ,ce mult a-si vrea
in zilele toride ,sa stau in apa ,cu pletele in adierea vintului ,cum stau
suratele mele dar, au si ele suferintele
lor, de sarbatori!(de florii) .M-am
gandit la fratii mei, mai mari si mai
puternici ,sunt ingamfati, ne privesc de
sus,acum este bine, dar iarna ?
-- As vrea sa te intreb,cum poti vorbi ? plantele vorbesc?
--Te inseli trecatorule,cum vorbesc cu tine vobesc si cu ele,prin gand,
este limbaj universal, ne bucuram si suferim impreuna ,ne ajutam reciproc ,ne
imprumutam roua diminetii ,suntem in simbioza cu ciupercile si lichienii, iar cand schimbam
vesmantul ,ajutam iarba si micile vietuitoare.Oamenii nu ne respecta,nu ne dau nici macar o cana cu apa ,cand ploaia
nu vine si suntem insetati ,dar nu suntem suparati,le oferim todeauna umbra,florile
si aroma fructelor noastre.
M-am sculat rusinat si mi-am luat la revedere ,promitand, ca ma voi
intoarce sa continuam discutia ,care m-a impesionat, nu credeam ca pot discuta cu un pom ,il
consideram inert dar m-am inselat. Cum ne inselam de fiacare data, cand nu apreciem
natura,si din acest motiv n-o respectam .
Un rugby-st iubitor de natura
