Vorbind cu natura

                       Vorbind  cu  natura

                               

                                                                                 FABULA  Serban C-tin

                                                                                           

Priveam  fara de tina-n sus . Intr-o salbatica splendoare .  Si tot vazduhul era plin .   De cantece  ciripitoare.  Aud, un zumzet de aripa, tremurand.  De zbor,  de fluture s-au de albina     Cat de frumoasa te-ai gatit. Natur-o, tu ca o  virgina.Recitind in gand versuri din poezia ,,Vara de  George Cosbuc,, mi-am amintit de vremurile copilariei,de emotiile ce  m-a cuprindeau  atunci  dar si acum,cand  privesc mirifica opera infaptuita de natura.Dupa  o plimbare prin parc m-am  asezat pe o banca si,admiram frumusetea unui copac,era verde si  stralucitor,iar  coaja  alba a trunchiului iti dadea impresia unei  tinute de gala.Cu  glasul mintii am inceput sa fredonez melodia ,,Copacul,,o capodopera a muzici usoare romanesti interpretata de Aurelian  Andreescu. .Deodata ,simt o adiere,  ca o vorba din acelea calde ,care te imbie sa-i raspunzi cu aceiasi blandete .Si s-a infiripa un dialog ,,imaginar,,.

  --De ce ma  privest asa trecatorule?, Nu sunt decat un copac ,nu fac rau nimanui,hainele le schimb odata pe an, si nu port pica altora care nu le schimba niciodata,si au aceias culoare .Chiar daca mai avem cate-o pata,oamenii ne privesc cu admiratie.In ramurile noastre cuibaresc pasarele cantatoare, cu  care suntem prieteni si ne ajutam, noi le asiguram hrana,ei sunt doctorii nostrii, cu  fructele si semintele noastre ii hranim pe toti.

 Noi facem umbra dorita de oameni,cand  soarele nu  mai poate fi stapanit,ajutam iarba si florile sa-si imprastie mireasma,conducem la visare indragostitii si,  cate  povesti am putea depana .In viata noastra uneori scurta,adunam atatea intamplari incat, i-am face invidiosi pe multi confrati ,si sa mai spun ceva ,toamna semenii  de-ai nostri. se imbraca de gala, in culori de-o frumusete ametitoare ce invita oamenii la  meditatie .

 Am si eu o mica invidie ,ce mult a-si vrea in  zilele toride ,sa  stau in apa ,cu  pletele in adierea vintului ,cum stau suratele mele dar, au si ele suferintele  lor, de  sarbatori!(de florii) .M-am gandit la  fratii mei, mai mari si mai puternici ,sunt ingamfati, ne  privesc de sus,acum este bine, dar  iarna ?

-- As vrea sa te intreb,cum poti vorbi ? plantele  vorbesc?

 --Te inseli trecatorule,cum  vorbesc cu tine vobesc si cu ele,prin gand, este limbaj universal, ne bucuram si suferim impreuna ,ne ajutam reciproc ,ne imprumutam roua diminetii ,suntem in simbioza cu  ciupercile si lichienii, iar  cand schimbam  vesmantul ,ajutam iarba si micile vietuitoare.Oamenii nu  ne respecta,nu  ne dau nici macar o cana cu apa ,cand ploaia nu vine si  suntem insetati ,dar  nu suntem suparati,le oferim todeauna umbra,florile si aroma fructelor noastre.

 M-am sculat rusinat  si mi-am luat la revedere ,promitand, ca  ma  voi intoarce sa continuam discutia ,care m-a impesionat, nu  credeam ca pot discuta cu un pom ,il consideram inert dar  m-am inselat. Cum  ne inselam de fiacare data, cand nu apreciem natura,si din acest motiv n-o respectam .

                               Un rugby-st  iubitor de natura