Au trecut
anii, lasand in urma
lor amintiri controversate,
insa cele mai
frumoase, sunt legate de
sport, pentru ca ani tineretii
au o
anumita culoare,un parfum discret, o
incarcatura semantica greu de
egalat. Privind retrospectiv, eu
nu regret nimic, am facut
ce trebuia, atat familiar,
social, cat si moral. Intr-o zi, stand
pe terasa la
o cafea, nepotica mea m-a
intrebat: “Bunicule daca ai mai avea varsta de a
practica un sport, tot inspre rugby te-ai indrepta?”.
Intrebarea a declansat nostalgii, care erau
ascunse in sertarele
sufletului, prafuite si, credeam ca
nu voi mai umbla la ele
curand sau poate niciodata.
La 72 de ani nu te mai
intrebi unde iti
este locul, langa cei
tineri pe care ii vezi venind,
nu ai
ce cauta. In generatia
de mijloc, nu te
poti regasi, langa cei
batrani locurile au ramas aproape
pustii, mi-a ramas doar
speranta si nostalgia.Citat al
(Maestrului Corneliu Baba) Din
aceasta visare, m-a trezit
nepotica mea cu
o intrebare: “Bunicule ,cum era
cand jucai tu
rugby ? Ai jucat si
in echipa nationala ?” “-Am sa-ti povestesc. Am inceput
sa joc rugby acum
o jumatate de secol, fa
si tu socoteala. Eu
am fost un
privilegiat, nu am trecut prin
stadiul de juniorat de
rugby intru-cat, am practicat boxul cu
rezultate bunicele si mi-am dezvoltat
calitatile fizice, forta, viteza,
detenta si calitati morale, curaj, initiativa, spitit de sacrificiu, nu mi-au
trebuit decat invatarea deprinderilor tehnice, de
manuire a balonului de rugby, a regulamentului si,
tactici de joc. Datorita
acestor insusiri am fost selectionat
in echipa nationala
unde am jucat
16 meciuri internationale,in
aproape 10 ani. Asa erau vremurile, erau putine intalniri
internationale. Eu nu am fost un jucator tehnic, am fost
un luptator, stii ce
aveam? Aveam dragoste de patrie,
iubesc aceasta tara fara
reserve Dar era un om pe
care nu-l voi
uita niciodata si, ii voi purta
respect deosebit toata viata, se
numea VIOREL MORARU. Am
jucat putin impreuna, dar mi-a
fost antrenor la lot, stia
sa ne mobilizeze, sa ne
transmita determinarea, concentrarea
care te face sa
lupti pana la epuizare . Atunci eram o
forta
redutabila in Europa. Acest om
pintr-o fraza, mi-a schimbat
destinul. Am vrut sa
plec de la Steaua
si i-am cerut
parerea. Mi-a spus “Nu pleca , rezolva-ti problemele
acolo, si-o sa fie bine,esti prea
tanar” si asa am facut, a
fost un gest
de fair-play. Sunt convins ca nu stiut acest episod, pentru mine a fost
oportun, pentru domnia sa, a
fost ceva normal.
- Si ai
jucat in continuare la Steaua cum
erau conditiile la club ,stii
ca si eu
am facut scrima la Steaua cand
eram micuta ?
--
Mai Patri ,clubul Steaua
era un club
puternic, era etalonul sportului
romanesc, erau conditii bune. In
schimb la nationala era mare
saracie, nu se poate
compara cu ce este
astazi. Nu aveam un
teren de pregatire, nu
mai vorbesc de
teren de reprezentare. Acum, dupa eforturi
remarcabile, multe s-au
implinit . Am aruncat un
ochi in sala
de fitness din incinta complexului, am
ramas uluit, nici NASA nu
este asa bine dotata. Noi aveam
un jug si sa-l ingreunam urcam toata
echipa pe el
,iar forta in
picioare o dezvoltam
facand genoflexiuni cu
partenerul. Baza sportiva ,,Arcul
de Triumf,, este o
bijuterie, am vazut-o! cred ca
putine tari se
pot mandri cu asa
ceva.
- Mai bunicule, spune-mi si
mie , ce este echipa nationala ?
- Echipa nationala sau
selectionata nationala ,este constituita
din cei mai in
forma jucatori de rugby
la un moment dat. Ei sunt
convocati de la echipele de
club pe posturi, in vederea participari la
diferite competitii cu caracter international si reprezinta
tara de origine, adica Romania. Valoarea echipei nationale
arata dezvoltarea si competenta
rugby-ului din Romania . Vreau sa-ti spun ca, este
o mare cinste
sa fii selectionat in
echipa nationala, sa stii
ca esti unul din
cei 22 de milioane de romani, pe
care se poate conta este mare
lucru El poate transmite
prin manifestari si prin joc,
acea stare de
mandrie nationala. Oamenii
au nevoie de modele, la care
sa se raporteze, au
nevoie de staruri, copiii vor sa-i
copieze, sa fie ca ei, puternici
si impetuosi, sa se mandreasca cu
ei, asa creste dragostea pentru echipa nationala, si pentru ROMANIA astfel, intregi generatii de
tineri rugbisti vor
urma exemplul lor. O
personalitate in lumea
rugby-ului trebuie sa faca
dovada unor calitati remarcabile prin originalitate, impunere, gandire, sa fie
inzestrat cu inteligenta, spontaneitate, maestriesi sa-si
iubeasca tara. Aceste calitati
rugby-stii nostri le au,
sunt trasaturi ale neamului romanesc (gene transmise de la Daci) trebuie
numai sa le
valorifice. Pentru a sustine ce
am afirmat fac
trimitere la marele nostru
poet si publicist MIHAIL EMINESCU,
un precursor al dacologiei care spunea: Dacii, erau un
popor brav, acela care a impus tribut superbei
IMPARATESE de MARMURA a LUMII: ROMA,,
Era un popor
nobil, acela care prin cadere te
umple de lacrimi,
nu de dispret si a fi descendentul unui popor de
eroi, plin de
noblete, amor de patrie si
libertate, a fi descendentul unui asemenea popor, n-a fost si nu
va fi rusine nicidata.
Jucatorii de rugby sunt oameni cu
sensibilitati, cu trairi emotionale puternice, cu o
psihologie aparte, iar acest
sport ,,RUGBY ,, are o incarcatura semantica deosebita
intrucat ,, ESTE EMANATIA SPIRITULUI
DIVIN”. ,,Cand ,,DIVINITATEA,,
a creat Pamantul, vietuitoarele si
tot ce
ne inconjoara a uitat
ceva: ,,Viata Spirituala,,. Si
atunci , a infaptuit ,,COROLA DE MINUNI A
LUMII,, din care oameni
au luat RUGBY-UL pe
care l-au slefuit
ca pe un
diamant ,iar fatetele lui dau
lumina, culoare, suplete fizica si
psihica norme morale si
sociale, generatiilor de
rugby-sti. Asa cum am
aratat rugby-stii sunt sensibili, trairile lor
interioare determina un
setiment puternic pozitiv (psiho-fizic) care declansaza lacrimi involuntare, lacrimi care inobileza
obrazul fiecaruia, iar inaltarea ,,DRAPELULUI DE STAT,, sau
interpretarea ,,IMNULUI NATIONAL,,
creaza reactii cutanate (zbarlirea
parului). Aceste stari trezesc sentimente patriotice si
reprezinta ,,VALORI NATIONALE
SACRE, INCOMENSURABILE ,,
-Bunicule, ai fost
si boxior, care este
mai greu boxul
sau rugby-ul?
- Mai Patry, toate
sporturile de contact
sunt grele, depinde ce
intelegem prin greu.
Daca privim prin prisma contactului fizic se aseamana . In box
si in
rugby indiferent cati pumni si
cate lovituri primesti intr-un meci la
final te imbratisezi cu adversarii si il feliciti fara sa le porti
pica. Aceste discipline te invata
sa respecti adversarul, sa nu
faci discriminare, este intelepciunea
spirituala a celor ce-l practica, iti da
incredere in tine, te disciplineaza, te invata sa fii
rabdator, ce este greul si
cum sa-l invingi, simti limita
umana, constientizezi ce inseamna daruirea, ce insemneaza sa
fii umilit si sa ignori si toate
astea le traesti
pe viu. Loviturile in box, dar
si in rugby ,nu
te dor , dar te
sleesc de putere, iti
ia suflul, doresti intr-o clipa
sa te lasi, in
cealalta sa invingi, este un joc al
negatiei si al
sperantei, toate acestea se
termina , dar n-ai vrea
s-o faci niciodata. Aceste sentimente
le-am trait fiecare din noi indiferent de
scara ierarhica la care am activat .
Un fapt, pe care
il regret enorm, este ca din
cauza unor accidente la genunchi,
nu mai pot
sa schiez, sa fac
excursii pe munte, ma limitez
la facut
exercitii simple care nu-mi dau
satisfactie majora .
-Dar sa-ti
povestesc ce rol au excursiile, pregatirea fizica generala, la altitudine de peste
1500 m .Cand faceam sport (rugby) in fiecare
vara si iarna
mergeam la munte si
ne pregateam fizic .Pregatire fizica generala ,alergari ,crosuri ,excursii
prelungite exercitii de forta ,tematica acestora
era in cncordanta cu
performanta propusa .Era un antrenament
greu de suportat, in
special in primele 7-8 zile .Credeam ca nu
are rost ,insa coborirea
la ses ,la Bucuresti ,dupa cateva
cicluri mi-a schimbat
perceptia .De fiecare data,
suportam efortul fizic
mult mai bine .Misterul l-am elucidate
in anul IV de facultate
cand am studiat
,,ACLIMATIZAREA si
PREGATIREA FIZICA la
ALTITUNINE ,, Conform ,,Teoriei
Educatiei Fizice si
Sportului ,,pregatirea fizica la
altitudine , modifica o serie de
parametri fiziologici
,datorita faptului ca
organismul uman este adaptat la o anumita presiune atmosfarica la ses
,unde aerul are
aceiasi compozitie si
presiune .La munte
peste 1500 m altitudine ,unde aerul
este rarefiat si,presiunea mai
mica , prin efort
obligi organismul sa lucreze
in datorie de oxigen. (cum fac atletii sutisti). In acest
caz ,organismul ,isi ia
masuri de compensatie ,acelerand procesul de creare a
globulelor rosii ,prin laboratoarele organismului(organe
hematopoeme),in acelas timp
elibereaza si singele de
rezerva din splina si
ficat .Ai vazut cum
te doare splina cand faci un
efort mare neincalzita ,iti amintesti cand erai la
scrima ?.Dar trec peste
acest episod din viata de
sportiv ,a fost! Tot acest maraton,,COLOCVIAL,, a fost un remember
care mi-a facut placere ,iar tie
i-ti multumesc ca mai ascultat ,si
probabil cand vei avea copii
,ii indrepti spre
rugby, amintindu-le ca bunicul
BOGDAN si strabunicul CONSTANTIN SERBAN
ambi rugby-sti, au aparat
cu cinste culorile ROMANIEI
.
Prof. SERBAN Ctin
Maestru emerit
al sportului