Iată de ce drapelul României este roşu, galben şi albastru
Începând cu anul 175 după Hristos, stindardul dac
s-a impus ca stindard al majorităţilor legiunilor romane,
triumfând şi în a doua jumătate a secolului al IV-lea,
cu prilejul vizitei la Roma a împăratului
Flavius Iulius Constantinus, fiul împăratului Constantin I
( după istoricul Ammien Marcellius).Ce-i interesant
de abia de acum apare, căci conform datelor
cuprinse în Notitia Dignitarium, un document militar al
arhivelor imperiale romane, stindardul de luptă al dacilor
purta culorile roşu, galben şi alabastru, aceleaşi culori
de la primele legiuni geto-dace cantonate în Bretania şi
Capadocia, în care fruseseră recrutaţi ca mercenari
luptătorii daci. După căderea Imperiului Roman de Apus,
stindardul dacilor a fost preluat şi folosit de armatele
bizantine până la finele secolului X.
Împăratul bizantin Justinian, a înfinţat
în anul 535 după Hristos, două cetăţi dunărene,
Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi
ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a
strămoşilor. Ca un semn de preţuire a efectului moral
exercitat asupra războinicilor, stindardul folosit în
legiunile romane şi ulterior bizantine era împodobit cu
aur şi pietre preţioase.
În anul 1185,
fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată
contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe
flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele
trei culori.
Culorile stindardului au străbătut veacurile
fără nicio altă menţionare documentară, părând
pierdute pentru totdeauna.
Dar iată că în anul 1821, culorile roşu, galben şi albastru se regăseau
pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu, iar în
anul 1848 au devenit culorile drapelului de stat, cunoscute şi astăzi.
Ce înseamnă memoria ancestrală a unui popor,
şi cum nu poate fi ea ştearsă nici de atotputernicul Timp.
Stăm şi astăzi sub semnul lui Zamolxes,
chiar dacă unii dintre no
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu