O POEZIE DE SUFLET ITI AMINTESTI FRUMOASA DOAMNA

ți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se’nfiorau
Și tremurau în vântul serii

…………………………

Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu’acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.

Pe lac ce’n lună s’argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.

………………………….

Era târziu și era toamnă …
Îți mai aduci aminte, Doamnă?

Maestrul tăcuse. 

Un fior ne stăpânea pe toți laolaltă. Cerul se împurpura. 

O nouă dimineaț