luni, 18 iulie 2016

SA FIM DIN CAND IN CAND COPII


                 SA  NE INTOARCEM   DIN  CAND  IN      CAND  LA COPILARIE


Imi  doream  sa ma intorc  la  locurile  copilariei ,pe  acele plaiuri  mirifice ,incarcate de istorie si amintiri,sa-mi  descopar  amprentele, sa retraiesc  acele  momente care te incarca energetic  si te  teleporteaza  in timpurile  in  care totul  parea hyperbolic ,Am  ajuns  in acele  locuri,  cand  soarele   imbratisat  de  seara, coboara  incet,  si natura se asaza  sa-si   odihneasca alergatura   de peste  zi. Priveam  cu nostalgie  DUNAREA  car-si  fredona  simfonia  si  culoarea  capata  din  ce in  ce  mai  mult  albastru  din  care s-a  inspirit  JOHANN  STRAUSS  cand a  compus  simfonia ,,DUNAREA  ALBASTR aceasta  nesfarsita intindere  de apa  care vine  de nici unde si, merge  catre nicaieri.  M-am  asezat  pe locul  care   odinioara  era  un port  si  acostau vapoare  si  astepram sa aud  sirena, prin  care  capitanul  saluta  capitania  portului,  un protocol   marinaresc. Urmaream  cu  placere cursa  fluviala  CERNAVODA –GALATI ,oamenii si  obiceiurile  acestora,  cand  se intilneau  ,se  mai pastra  salutul  turcesc chiar  si dupa  75  de ani .Se  auzea  clipocitul  apei  care  lovea  malul  si  sculpta  in el  figuri abstracte  intru-un ritm  precum  loviturile  de ciocan al lui BRANCUSI. Totul  se desfasura  in mintea  mea precum  atunci  ,cu  multi  ani in urma ,cand  dormeam  pe  clisura  dunarii si  numaram  stelele  cazatoare  si  eram  nerabdator  sa aud  zgomotul  impactului .Era  asa o liniste,  de-ti  auzeai  si gandurile  cum  veneau,  iar  linistea  noptii  era   sfasiata  de  sueratul de  zbor  al  ratelor  salbatice care cuibareau  in ,,BALTA  IALOMITEI,, in coada  gastii  o  japse  in  care   salajuiau  pasari  de apa .Totul  se desfasura  ca intr-un  film  la  1.5 km  de mine .In  linistea  instalata,  numai  apa  se auzea  sosotind  printre  salciile  aplecate  in apa,  ca semn  de respect  pentru  un fost  consatean.Linistea  era  intrerupta  din  cand in cand  de volta  facuta  de un  rapitor ;stiuca .salau  s-au  avat ,totul  parea  ireal, fantastic ,te  simteai  intr-o  stare  de retococnitie, cand  mos TOADER   pescuia  cu carliontul (halau)prinzand  plevusca ,amsii din  care se prepara  o saramura  formidabila  garnisita  cu ardei iute ,usturoi  si  mamaliguta  calda   facuta  pe  pirostii.
  DOAMNE  CE  VREMURI…..CE VREMURI….
  Gasca ,balta  copilariei  mele ,scoala  de pescuit  pentru  toata  generatia  mea  si altele inainte, a  fost locul in  care  fiecare  ascundeam  cate  ceva   pentru a doua  zi .De  multe ori  uitam  locul .Acum  dupa  multi ani   am  cautat  intr-o scorbura  in care am acuns o pereche  de opinci ,astazi  puteau  fi  considerate ,,ARTEFACTE,,timpul  ,umiditatea  si  furnicile  le  deteriorase  dar  pot fi  considerate  dovezile  treceri  mele  prin acele  locuri  ,amprentele  mele.
 Vedeam  cu ochii mintii  ruinile  si  nu  chiar,ale  locului  unde  sa  nascut  marele  voievod  MIHAI  VITEAZU 1558  Targul  de Floci  .Cand  eram  copil  mai  erau  zidurile  si in interiorul  lor  o  biserica  in  timp  neglijenta  oficialitatilor  si  prostia  locuitorilor  a  facut  sa dispara  totul lasand  ca symbol  o  piatra dreptunghiulara  de 2 m inaltime  care s-a  erodat  de anotimpuri.Iar  in 1977 si  vatra  satului  istoric  a fost  sters  de pe  fata  pamantului  cu  toate  ca a fost  atestat  din  anul1350  de pe  vremea  domnitorului de  VALAHIA -  CONSTANTIN  SERBAN  ,Comuna  avea  rang  de TARG  un  orasel  medieval ,cu  port si  depozite  de ceriale  si lana .
 Toate  s-au  dus  odata  cu  tineretea  mea ,am  nostalgia  acelor  locuri ,tot  ceea  ce au  fost  rezoneaza  cu mine ,acolo  imi gasesc  adevarata identitate......MIE  DOR  DE  TOT SI  AM  REGRETE....NIMIC  N-AS  STERGE  C-UN  BURETE ...SA PLEC  IN  TIMP  ASA  .....TIPTIL...MI-E  DOR  SA  FIU DIN  NOU  COPIL!!!   Acolo  sunt  parintii mei ,bunicii mei si  toate  acestea  sunt  in ADN  meu  probabil  ca  acest  VIS  pe  care  l-am  povestit  in  comentariul  de fata ,a  fost  o  dorinta  pe  care as vrea  s-o  traiesc  continu si  consider  ca daca  nu mai  putem  aduce  tinpul  inapoi ,macar  sa VISAM  LA  ANII COPILARIEI .   Un  rugbyst batran 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu