VIATA
DE SPORTIV
01
05 2014
Doresc
sa ma adresez
prietenilor ,, VIRTUALI,,care vor citi
acest comentariu si sa va cer parerea, daca sa continui, intru-cat intentionez
sa-l public sub
forma unei mini nuvele,
materialul este scris ,contine episoade din viata mea in diferite ipostaze,
spotrtiva ,sociala ,de familie ,cu momente
de exceptie ,din perioada de ofiter, escapade ,momente tensionate din revolutie etc.Pentru inceput
o mica introducere, din
perioada cand am parasit locurile
natale, in aventura vietii,
la oras.
……. Si ani copilariei au trecut si la 15
ani eram elev la scoala profesionala ,,Semanatoarea,, din Bucuresti .La plecarea de acasa mama mi-a
spus: sa fii ascultator, sa ai
capul plecat, sa fii respectos, sa nu furi, sa nu minti,daca ai
mai mult da si
celui care nu are,cand nu mai
ai nicio speranta ,roaga-te la Dumnezeu, si
gandeste-te la mine , eu
ma voi ruga pentru tine toata viata . Aceste cuvinte
mi-au sadit in suflet
valente morale puternice,care in clipele grele sau
de restriste ,m-au
imbarbatat,m-au determinat sa
i-au hotatari care mi-au
schimbat viata. Eram inca un
copil, singur printre straini, mi-ara dor de
acasa ,de bunica ,de porumbei,de
tinuturile natale, de serile
in care
era atata liniste incat
iti auzeai si
gandurile. Mi-era dor de glasul
naturii pe care incepusem sa-l
cunosc, odata cu schimbarea
anotimpurilor, as fi vrut sa
traiesc continuu dulceata clipelor
copilariei la tara.Dar cel
mai dor mi-era
de mama.As fi
vrut sa-i simnt mangaerea calda,glasul
domol si bland ,mana ei catifelata si aspra,care
muncea de dimineata pana
seara,pentru a ne intretine(tata a murit pe front), de privirea ei
angelica, si imi era dor de
mirosul finului cosit. Mama a fost
ingerul meu pazitor, nevazut,dar todeauna prezent in inima si sufletul meu. Mama
intuchipa universul,universul meu.Si atunci am
spus:Doamne cand
voi fi pe picioarele mele, o
iau pe
mama la mine.sa-i fac viata usoara ,si
asa am facut.Mama a locuit cu
mine cu sotia
mea, cu nepotii ei pana la
apusul vietii,a fost multumita
si noi la fel.Si acum,dupa decenii,cand
amintitile ne napadesc, si
la o ceasca cu ceai
aromatic,doi bunicuti cauta in
sertarele prafuite ale sufletului, si
isi fac bilantul vietii, constata
lucruri de care sunt multumiti .Am
alunecat pe topoganul amintirilor si……….Daca
considerati ca mica mea
mini nuvela,este interesanta, o
pot prezenta sub forma
de episoade pe blog .ASTEPT
O PARERE. VA MULTUMESC.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu