Recunostinta canina

RECUNOSTINTA  CANINA

                                                                                          eseu

Fiecare  din noi facem  cumparaturi la  sfarsit  de saptamana din piete  sau  mai nou  din marile  magazine .Forfota ,grijile cotidiene te  determina de multe ori  sa uiti  si  de tine.Ce voi relata se inscrie in acel melanj de atitudini ce   ar  trebui sa Nu  caracterizeze oamenii .Stateam  in masina  si  priveam miscarea  brauniana a cumparatorilor care ieseu  cu  carucioarele  pline din complexul  commercial si  imi asteptam  sotia care facea  acelas lucru. Privind  afara ,un  catel  statea langa  masina  si  ma privea  fix parca  astepta  ceva .Am deschis  geamul  si  am  vorbit  cu el …ce faci aici piticule? Unde este stapanul tau? Raspunsul nu  s-a  lasat asteptat a inceput  sa  se bucure si  sa scheune  semn  ca  vrea  sa-mi transmita ceva .Se apropia  sotia cu  cumparaturile si  cum  nu  prea-i plac caini ma  intrebat : cei cu potaia  asta?    i-am  explicat. Cred  ca  la  abandonat cineva  sau s-a ratacit,este un catel  tanar si arata bine si  este  de rasa cred,  nu  stiu  ce rasa ,nu  ma  pricep . Cred  ca-i  este foame ce ai  cumparat ? Am  niste  cotlete de vaca , doar  nu o  sa-i  dau  asa ceva .Hai  sa taem  oasele de la  cotlete  sa  le  dam  catelului .Zis  si  facut .Le-am asezat  pe  o  reclama  de la magazin intr-un loc  mai  retras.L-am  indemnat  sa  manance, s-a  uitat  la  sotia  mea si la  invitat  si  ea si atunci s-a  apropiat si  a inceput  sa manance.Am  plecat  inspre casa continuand  discutia pe  aceasta tema .M-am  gandit sa-i  propun sa-l luam  acasa,cunosteam  pozitia sotiei  cu  catel  in casa, nici  mie  nu-mi prea convenea .Dupa  5-6  zile  ne-am intors la  magazin,  am  parcat  intr-un loc retras .La coborare  am  fost intampinati de  catel, l-am mangaiat  iar  el ma  lins  pe  mana si s-a gudurat  foarte  tare  la  sotie .Ce faci  ma  baiatule ? cei  cu tine mai? Al  cui  esti ? Ca raspuns  a inceput  sa latre.La plecare  am taiat  o  sticla  de plastic si  i-am  pus in  ea  mancare de catei, pe  care am  cumparat-o  din magazin pentru  cainele  fiului meu.Toata  aceasta intamplare mi-a  amintit de copilarie, cand  colindam campiile  Baraganului Ialomitian cu  cateaua  Molda,  sa  prindem  iepuri,nu  am  prins  niciodata ,dar prietenia  cu  cainii a  ramas vie toata viata .Acum aceasta intamplare a  trezit nostalgia  plina  de peripetii si  legende a  vremurilor de  demult ,dar  timpul nu  le-a sters .Cunosc comportamentul canin, este diferentiat de la  individ la  individ ca  si la  oameni ,au  personalitate ,emotii ,trairi  puternice dar  si  devotement

.Tot timpul  m-a framantat  ideia catelului  cred  ca  abanbonat,si  cautam  sa-mi  induplec nevasta  sa-l  luam  acasa.Un  catel in casa, asigura o  activitate  continua,  de miscare, cu  plimbari zilnice ,toaletare ,ai  cu  cine  vorbi  in casa  cand  singuratatea iti da tarcoale si,  asigura un flux energetic pozitiv .Cateii au  un simt deosebit   de atasament si  rabdare, un simt olfactiv crescut care poate depista  chiar  boli  grave .Un om  bonlav are un miros  specific ,un comportament diferit ,iar  cainii au  marea capacitate de a  transmite energie pozitiva prietenului sau in suferinta. Pisica atrage  energia pozitiva din  anumite zone  si a o  repartiza in partile  suferinde.Ea  se  pozitioneaza  intodeauna la  picioare  (oare de ce )?  Picioarele  sunt  mai obosite .In  final  am  reusit sa cadem  de accord  si  am  luat  catelul acasa si  viata  noastra s-a  schimbat spectaculos . Timpul a trecut si  catelul a  intrat in familie si  in cotidian .    
 Era  membru  familiei ,cunostea totul si  pe  toti, sa facut o legatura  telepatica intre noi .In  fiecare zi ne  mirosea si  parca ne  transmitea diagnostice. Cu o zi  inainte  daca  depista  ceva era  agitat ,nu  manca si  tot  timpul se invartea  dupa noi ,parca dorea sa ne  transmita  ce  simtea .Totul a culminat cand  intr-o zi  a  stat  numai  langa mine.Eu  ma  simteam  rau ,si totul a  durat 3 zile cand  catelul nu a  mancat ,nu a  baut si  a fost foarte trist .In  ziua 4-a eu am  facut  INFARCT  MIOCARDIC  si am  fost la  un pas de moarte .Dupa  acest  episod gandirea noastra  sa  schimbat si  am fost recunoscatori catelului .El  astfel si-a aratat  recunostinta  pentru faptul ca  si noi am  am  avut  grije de el   l-am recuperat ,iam acordat dragostea si  pretuirea noastra considerandu-l membrul  familiei.
 Pentru  o  perioada  de timp  am  plecat de  la  domiciliu si  pe Blanita(asa lam botezat)    l-am dat  unei rude in  provincie pentru  acasta un timp.S-a  atasat foarte  tare de copii noi gaze si  noi  nu  l-am  mai  adus  acasa ,fiind  fericit si  fericindu-i si  pe altii.
 Ii  suntem  recunoscatori pentru echilibru si  increderea care a  adus-o familiei si  recomand  tuturor  Iubiti caini vagabonzi  Sunt  uneorii mai  buni  si Chiar  mai  lorzi .

Un  om  ….si  atat