Privind inapoi cu mandrie

 

                      PRIVIND   INAPOI   CU   MANDRIE      

                                                                                           - Eseu-

 As dori ca aceste randuri sa fie citite cu inima, sa simtiti acum, ce-am simtit eu atunci, cu mult timp in urma, emotia si mandria de a fi jucator de rugby in echipa nationala si de a o reprezenta cu demnitate tara. Pentru ca si atunci si acum “ROMANIA” a ramas aceeasi, pentru fiecare din noi. 

 

Nu cred ca exista rugbist sa nu doreasca sa joace in ECHIPA NATIONALA. Eu consider o mare cinste, cand NATIUNEA iti incredinteaza aceasta sansa sa fii reprezentantul “EI ”. Sa fii ales din milioane de romani, TU, sa-ti cante imnul tarii, sa se ridice drapelul national in cinstea TA. Este un moment atat de inaltator, incat esti coplesit de emotie de mandrie, de dragoste, de patrie si simti obligatia si raspunderea ce apasa pe umerii tai. Aceasta simtire o au toti ce au investit in sport, in munca de pregatire si nu in ultimul rand “DRAGOSTEA DE TARA” sau  PATRIOTISM ce reprezinta  ”cel mai inalt sentiment de iubire”. Suntem urmasii celui mai viteaz popor antic “DACII” si aceste sentimente  se transmit prin gene, generatiilor.                                                                      

 

Eminescu spunea :Dacii, era un popor brav, acela ce a impus tribut superbei imparatese de marmura a lumii “ROMA”. Era un popor nobil acela, a carei cadere te umple de lacrimi si nu de dispret si, a fi descendentul unui popor de eroi, plin de noblete, de amor, de patrie si libertate nu a fost si nu va fi rusine niciodata.

 

Sunt profesor de sport cu specializare “RUGBY” am jucat in Echipa Nationala  10 ani si as vrea sa prezint cateva idei care ar putea fi interesante pentru cei ce s-au hotarat sa faca performanta.  Sportul si, in special Rugby-ul, are valente multiple, insa performanta necesita foarte multe privatiuni celor ce-si doresc sa practice acest nobil sport. Inainte de a te hotari, este bine sa stii daca ai chemare si copil fiind, iti doresti sa practici aceasta disciplina.

 

Profesorii sau antrenorii au un cuvant important in selectie. Cerintele  selectiei nu sunt aleatorii, trebuie sa respecte unele criterii obiective astfel: Sa fie sanatos; sa faca amnameza (investigatii in istoricul familiei), indicatorii  genetici sunt foarte importanti; conditiile de viata; calitatile fizice; calitatile psiho-morale, adaptare la colectivitate; rezistenta la factori de stres; (bascalie intre copii, sicanari, amenintari, etc) ,inteligenta, perseverenta, disciplina, rezistenta   la efort in conditii ingreunate, concentrare etc.                                                                                                                                                                                                                    
Calitatile fizice nu pot fi apreciate decat dupa o perioada de antrenament, cand instructorul, facand evaluari poate aprecia dezvoltarea si cresterea calitatilor psiho-fizice a copilului sau adultului, iar dupa acest protocol sumar se poate stabili locul pe post in ehipa.

 Nu vreau sa fiu lipsit de modestie, insa, am lucrat ca profesor de sport si antrenor, iar experienta mea de jucator cu 15 ani vechime in aceasta magnifica disciplina, cred ca-mi da expertiza necesara. Eu nu am fost un jucator  tehnic, tehnica mea individuala era specializata pe cerintele postului. Insa,  calitatile fizice de forta, detenta, viteza, rezistenta si calitatile morale si psihice: curaj, intiativa, daruire, spirit de sacrificiu, personalitate, respect pentru antrenor, pentru public, regulamentul de joc si normele sociale au fost definitorii situandu-ma in primi 10 Jucatori de lina doua din istoria “RUGBY-LUI”.

 Eu NU am inceput rugby-ul de copil, primii pasi au fost in BOX  insa  viata mi-a oferit aceasta mare sansa sa practic acest inegalabil sport, care este “RUGBY-UL” de care sunt foarte mandru.                       

  La prima vedere, intre cele doua  discipline nu exista asemanare, insa intrand in intimitatea si esenta lor, observam suprapunerea si interdependenta calitatilor psiho-fizice. Amandoua discipline creiaza caractere puternice, personalitate, spirit de daruire, intrajutorare, respect pentru adversar, sa fii rabdator, ce este greul si cum sa-l invingi, ce inseamna sa fii umilit si sa ignori, rugby-ul este intelepciunea spirituala al celor  ce-l practica.

 Loviturile in rugby si box nu dor, dar te sleesc de putere, iti iau suflul, doresti intr-o clipa sa te lasi, in cealalta clipa sa  invingi. Este un joc al negatiei si al sperantei. Aceste doua sporturi au valente morale ce te contamineaza pe viata de la “tinerete pana la batranete” si chiar daca nostalgia vremurilor apuse isi lasa amprente pe genunchi, arcade sau pe incheietura mainilor. Clipele petrecute in terenul cu iarba sunt NEMURITOARE. DE ACEEA  MI-AM PERMIS SA SCRIU UN ”REMEMBER” CU MANDRIE.

                                                                            Prof. Serban Constantin

                                                                              Fost rugby-st