AMINTIRI DESPRE BUNICI ,CELE MAI DRAGI FIINTE ALE COPILARIEI

                          OMAGIU  BUNICILOR  NOSTRII

                                      VA  IUBIM  BUNICILOR

 ,   Trecerea anilor  nu au sters amintirile purtate in suflet  cu noblete si  dragoste despre cei  care au fost bunici  nostri  ,care ne-au  purtat de grija , aproape  toata  copilaria.S-au  bucurat de realizarile  noastre si s-au  intristat de neimpliniri.Totdeauna am  avut  sprijin si refugiu in zilele  de singuratate.Am invatat  de la ei sa fim cinstiti,sa respectam si  sa apreciem  munca parintilor ,sa  crestem  demni si  cu respect pentru tot  ce merita.Nu  pot uita ,, mina  de om,,care  era  bunica ,ca o  furnicuta toata  ziua  trebaluia si era  unde nu te asteptai,cum se spune ,,LA LOCUL SI MOMENTUL (NE)-POTRIVIT,,adica  si  cand nu vroiai .Copil fiind  nu  realizai  ca mai  faci si rele ,insa vorba  blinda a bunicii  te  trezea la realitate.In  ciuda  faptului ca  vremea si-a  lasat amprenta fizica ,agerimea  mintii te uimea ,era o enciclopedie ,stia  descantece  care facea miracole ,confectiona pomade   care astazi se afla in farmacii sub denumirea de : alifii  proteice din pulpa  de melc,bunica le  facea empiric dar  cu un efact total.Descantece  de deochi.de sperietura ,de dureri de sale ,de scranteli, dezlega  de  dragoste .Era  cautata de tot satul  la  nunti ,facea  cele  mai  grozave sarmale ,plachii de crap  si  stiuca umpluta ,cele  mai  grozave  placinte  dobrogene .Bunica  era  privita  ca un sfant ,lumea o respecta ,o  diviniza ,niciodata  n-a  refuzat  pe  cineva .Aceste traditii ale satului s-au  stins.S-au  stins  clacile  unde tinerii si batranii  laolalta   curatau  porumbul de pe  cocean ,daraceau  lana ,s-au  bateau  piua  la  in s-au canepa (azi  a devenit  substana interzisa ) Mergeau  la  sapat  porumbul sau la  coasa ,la  strans  fanul Aceste activitati comune  cimenta  prietenia ,respectul si  intrajutorarea deveneau norme  morale.Bunicii de la tara sunt diferiti  de cei  de la oras ,nu prin  prisma  sentimentelor (sunt aceleasi pentru  nepoti sau invers) prin  complexitatea situatiilor  de viata .La tara ai animale, pasari ,munca  campului acolo  totul  se creiaza manual si  nepotii participa efectiv imbogatindu-si orizontul si  castiga  experienta,Credinta  care ti-o inspira  bunica ramane  ca un stigmat pe  viata. Aceste  cuvinte  au  darul  de a aduce  OMAGIU bunicutelor  noastre ,care astazi  nu mai sunt ,insa  faptele ,povetele  lor au   SCULPTAT  IN   NOI  CHIPUL  LOR  CE  VA  RAMANE  NEMURITOR.Nu  mai  sunt fizic  dar  SPIRITUL LOR  VA DAINUI  PESTE GENERATII.              

                                                   Un  rugbyst  

SA VINA IARNA

             A VENIT  IARNA                                                                   

                         de  Serban C

Te  asteptam  sa vii frumoasa  doamna

Si  ai  venit,  pe  la  sfarsit  de toamna.

Imbracata  in  vesmantul  maiestos

Lasand  in  urma  melancolie, ca  un  refren   duios.

Ma  bucura  prezenta  Ta  de  fiecare  data, 

 Si  misterul  tau,  ce  freamata  in  noi  odata.

Ne  pregateam  sa  iesim   la schiat si  saniusi  

Sa  ne  batem  cu bulgari  de  zapada,fara fulare si manusi .

Imi  amintesc  de  zilele  de  iarna  de la  tara

Repetam  colinde de  Craciun si  Anul  Nou inca din  vara  

Pregateam buhaiul   sa  colindam prin sat

Il  confectionam  din  putina  de lapte  si-o  piele  de manzat

 

Iar  sfarcul buhaiului,  ca  un arcusi

Il  faceam din  par  din coada calului,  cersit,  de  la  matusi

Dar  toate  au  ramas  doar  amintiri frumoase

Bogate-n  intamplari si  vorbe  tumultoase

Anii  copilariei au  fost pentru  noi  toti

Povesti,  de povestit  pentru  nepoti

Acum,copiii  pe  unde  sa colinde ?

Cand  usile  la  blocuri,  sunt ferecate si  solide.

Cand  vin  colindatorii te  uiti intai printr-un  vizor                                                        Si  de-ti  convine,  le  deschizi  incetisor  

Ii  rogi  sa  cante –acolo  ceva,    ceva                                                                             Sa   nu  trezeasca  toata  casa .

Atat a mai  ramas din  traditia,  sarbatorilor romanesti de  iarna   
Si  obiceiurile  la  orasi,  incepe  sa se  cearna  

Orasenii sunt  ocupati  cu   pregatiri,  de Anul Nou si   de Craciun .      
 Colindatori  nu mai primesc covrigi,nici nuci sau  cornulete  cu magiun                           Acum, ii pacaleste doar  cu banu .                                                                                 
Si  scapa  de ei  pana  la anu.

BARAGANUL COPILARIEI MELE

AMINTIRI  din  BARAGAN                                                                                                                            

                                         De  SERBAN C-TIN

M-am  nascut  in  Baraganul  plin  de soare

In  care  iarna ninge  mult si geru-i  mare 

Iar  Crivatul,  isi  face  jocul,  precum  dansul  nuptial

Nu  tine  cont  de oameni, de  tinutul  lor ,  patriarhal

Cu  toate  relele , si  cele  bune

Oamenii din  Baragan nu  cauta  minune

Poarta  cu  demnitate,munca campului si harnicia

Si,nu  se plang  daca  intr-un an, ii paste  saracia.

Satul  de  care sunt  legat prin  amintiri  mereu

Are  reverberatii in suflet si, in ADN meu

Locul  pe care  era  satul  odinioara  si  il  stiu

Acum,  este un  imens  pustiu

Biserica  o Catedrala   alta  data

Acum  e  un  morman  de piatra

Imprejmuita  de  cruci  cazute  la  pamant

Fara  identitate si nu mai stii, ale cui sant

O cruce  mica  sta  rezemata  de o piatra

Este  sculptata  in  ea un  necrolog un  nume  si o data

 La locul  nasteri  a  lui  MIHAI  VITEAZU

N-a  mai  ramas  decat  necazu

Cetatea  pe  care istoria  o  consemneaza

Targul  de Floci,,   nu  mai  conteaza

S-au  dus, au fost  si, nu mai  este

Si  totul  a  fost  ca-ntr-o  poveste

Cu  heppy-end, fara  urmare

Sa nu mai stim  nimic, din  lumea  asta  mare 

Cand  totul  se  transforma  si  dispare.                                                                         Voi  disparea  si eu incet  si  singur.                                                                                     Iar  timpul,  ne  va sterge incet  si   sigur.

BARAGANUL COPILARIEI MELE

AMINTIRI  din  BARAGAN                                                                                                                            

                                         De  SERBAN C-TIN

M-am  nascut  in  Baraganul  plin  de soare

In  care  iarna ninge  mult si geru-i  mare 

Iar  Crivatul,  isi  face  jocul,  precum  dansul  nuptial

Nu  tine  cont  de oameni, de  tinutul  lor ,  patriarhal

Cu  toate  relele , si  cele  bune

Oamenii din  Baragan nu  cauta  minune

Poarta  cu  demnitate,munca campului si harnicia

Si,nu  se plang  daca  intr-un an, ii paste  saracia.

Satul  de  care sunt  legat prin  amintiri  mereu

Are  reverberatii in suflet si, in ADN meu

Locul  pe care  era  satul  odinioara  si  il  stiu

Acum,  este un  imens  pustiu

Biserica  ca o Catedrala   alta  data

Acum  e  un  morman  de piatra

Imprejmuita  de  cruci  cazute  la  pamant

Fara  identitate si nu mai stii, ale cui sant

O cruce  mica  sta  rezemata  de o piatra

Este  sculptata  in  ea un  necrolog un  nume  si o data

 La locul  nasteri  a  lui  MIHAI  VITEAZU

N-a  mai  ramas  decat  necazu

Cetatea  pe  care istoria  o  consemneaza

Targul  de Floci,,   nu  mai  conteaza

S-a  dus,  a fost  si, nu mai  este

Si  totul  a  fost  ca-ntr-o  poveste

Cu  heppy-end, fara  urmare

Sa nu mai stim  nimic, din  lumea  asta  mare 

Cand  totul  se  transforma  si  dispare.                                                                         Voi  disparea  si eu incet  si  singur.                                                                                     Iar  timpul,  ne  va sterge incet  si   sigur.

Tratament initial

Sus

Initial, medicul poate sfatui pacientul sa-si creasca tensiunea facand cateva schimbari simple:

- consumul unei diete bogate in sare

- consumul din abundenta al bauturilor non-alcoolice, minim opt pahare pe zi; bauturile ce se consuma in timpul sportului, care sunt bogate in sodiu si potasiu sunt recomandate, in special in timpul efectuarii activitatilor fizice sau pe vreme foarte calduroasa; consumul in exces al sarii si fluidelor pe vreme calduroasa sau atunci cand persoana respectiva are o infectie virala, cu ar fi raceala sau gripa

- medicul de familie trebuie sa evalueze medicamentele pe care le utilizeaza pacientul, atat cele din prescriptie cat si cele care se elibereaza fara prescriptie medicala, pentru a identifica o eventuala cauza a aparitiei hipotensiunii

- se recomanda efectuarea in mod regulat a activitatilor fizice pentru a intretine un flux sangvin tisular adecvat

- trebuie acordata o deosebita atentie la ridicarea in picioare din pozitie sezanda sau culcata; pentru a imbunatati circulatia, se recomanda ca inainte de a se ridica in picioare persoana respectiva sa efectueze mici exercitii de mobilitate ale picioarelor, prin executarea unor miscari de flexie-extensie; apoi trebuie initiata incet si cu atentie schimbarea pozitiei; la ridicarea din pat, este de preferat ca persoana respectiva sa stea mai intai la marginea patului timp de cateva minute inainte de a se ridica in picioare

- capul patului trebuie ridicat in timpul noptii cu 5-20 de grade prin plasarea de caramizi sau a altor dispozitive de sustinere sub capul patului

- ridicarea obiectelor grele trebuie evitata

- la toaleta trebuie evitate contractiile abdominale puternice

- nu este recomandata expunerea la apa fierbinte, cum ar fi de exemplu dusurile fierbinti; daca apare ameteala, persoana in cauza trebuie sa se aseze; plasarea in baie a unui scaun sau taburet in cazul in care persoana respectiva are nevoie sa se aseze poate fi utila; pentru a preveni un eventual traumatism, trebuie utilizat un scaun sau un taburet, construite special pentru a fi utilizate in cabina de dus sau in cada toaletei

- pentru a evita problemele in ceea ce priveste hipotensiunea postprandiala, se recomanda ca pacientul in cauza sa manance mai putin si mai des si sa se odihneasca dupa mese, pentru a diminua episoadele de vertij (ameteala); de asemenea, trebuie evitata utilizarea medicamentelor hipotensoare dupa masa

- daca este nevoie, trebuie utilizati ciorapi elastici compresivi, care sa acopere atat gamba cat si coapsa; acestia pot fi utili in diminuarea fluxului sangvin la picioare, astfel redistribuindu-l catre extremitatea superioara a corpului

- in cazul in care este tolerata, se recomanda consumul de cafea dimineata; cantitatea de cafeina continuta in mod normal in doua cesti de cafea (250mg) poate avea ca efect ameliorarea hipotensiunii la adultii tineri si poate fi totodata utilizata in limite de siguranta si de catre adultii invarsta.

Daca aceste masuri nu imbunatatesc starea pacientului, atunci probabil ca este necesara instituirea unui tratament medical

CALEA BAELOR LA SFT,PARASCHEVA

8 din mai multe

 

 

Fw: Redir.: Fw: Calea Babelor ..la Iasi ! Un text exceptional ! Mesaje primite x Adrian Negulescu 24 oct. (Acum 1 zi) către A.   :     > La 14 octombrie, la Iasi, in fiecare an vin foarte multi pelerini la sarbatorirea Sfintei Parascheva. Indiferent de vreme, stau la cozi imense pentru a ajunge in fata raclei in care se afla moastele acesteia. Majoritatea acestor pelerini sunt femei simple, de la tara, dar nu numai.  Da, sunt din Iași. Locuiesc de 17 ani pe traseul Babelor către moaște. De 17 ani am străzile îngrădite, dau explicații jandarmilor, uneori merg pe jos, am mai mult de curățat la poartă, am găsit un portofel golit, într-o primăvară, pe sub frunze și zăpadă, cu acte de Babă în el, aruncat peste gard, în grădina mea, în toamnă, de un șmecher de hoț… și, împreună cu niște surori catolice dintr-un sat, am găsit Baba și i-am trimis actele… Mă uit la mulțimea aceea de Babe (de copii, de tineri, de mai puțini moși, că bărbații sunt mai puțin rezistenți ori rămân cu animalele acasă ori sunt deja plecați la Domnul). Le privesc cum stau nopți la rând în frig. Eu mă culc la căldură (și tu), iar Babele stau ca fraierele și zgribulesc în ploaie, li se face rău, deranjează SMURD-ul & ambulanța deja ocupate, nu-i așa? cu chestii mai elevate în orașul nostru, capitală blablabla… Dar nu cad prea multe Babe pe jos, că se sprijină unele pe altele. Se țin între ele drepte, fiecare cu păcatele și durerile ei, orideunde ar fi. Și se ațin așa, ca niște pinguini autohtoni osoși, unele de spatele altora, și toate împreună, de firul nevăzut care leagă durerea de speranță. ”S-a fi făcut grâu`, maicî, pi la voi, anu‘ ista? Pi la noi, nu, c-o plouat… Șî, câți copchii zîci cî ai? Șî pi undi‘s, maicî? Ș-a mii, tăt diparti…Tăt duș cu treabî, au șî ii copchii la școli… Nu, niși a mii n-o vinit anu ista… da‘ cu ajutoru Sfintii poati vin la anu că de-amu sî cam gatî… s-o cam gătat cu viața noastrî… atâta bucurii mai avem șî noi… gându‘ la copchii și aișea, la Sfântî…” Și mai fac un pas… și mai trec de un gând. Și mai spun o rugăciune, când le este frig, se mai încurajează… se mai contrazic unele cu altele, apoi se împacă, își mai dau un colț de pâine, doar au drum de dus înainte… poate mâine dimineață o să ajungă coada… Uneori ies în stradă cu ceaiuri calde, cu porții de hrană fierbinte. Și ne bucurăm de a dărui, nu de a primi. Și fac asta împreună cu fiica mea. Cum aș putea s-o învăț, mai direct, respectul, compasiunea? La un curs de Personal Development? Câteodată plouă crunt și e un frig de îți aduci aminte și păcatele nefăcute. Și de Sfânta Parascheva e frig când plouă, fraților. Anul ăsta, cât pentru cei zece în care nu a plouat… Când intru în casă: căldurică, Chopin pe youtube, supă fierbinte, sfeșnic cu lumânare aprinsă pe masă… bețișoare parfumate… subiecte… suntem ”normali”. Afară, lame de cuțit. Și ploi însemnate cantitativ. Cu intensificări ale vântului. Vine noaptea. Dai să te culci. Te gândești că e alegerea Lor. Și… Vrei să scapi de Babe? Nu poți. Le vezi la televizor: umilite, arătate în posturi jenante, căutate cu lumânarea de niște mici șacali care, astfel, își ascut dințișorii pentru viitor. Dar, slavă Domnului, Babele de la televizor parcă nu seamănă cu cele din rând. Eu mă duc de dimineață să verific. Când colo, ce văd? Mâinile crăpate, aspre, uscate și înnegrite de muncă, de frig, de zloată, de arșiță… Mâinile lor noduroase, cioturi închircite de cărat greutăți la animale, cu sacul, de la câmp… Mă uit la Ele. Sunt Babele alea care s-au născut înainte sau chiar în timpul Războiului. Poate le-au fost răpiți tații ori frații de gloanțe. Sunt Babele care au dus Greul. Care au trecut prin foamete. Cărora li s-a furat averea. Babele care, pe când erau fete, n-au avut dosar bun și n-au mai făcut liceul ori vreo școală mai înaltă. Ai căror părinți, frați ori uncheși au înfundat pușcăriile comuniste. Babele astea au trăit în carnea vieții lor mărirea și căderea epocilor. Ele Știu. Ele sunt Memoria. Pe fața fiecăreia citești Istoria țării, mai abitir decât în manualele actuale. Babele astea au muncit la CAP-uri până la ultima sudoare. Babele au semănat, au prășit cu sapa, au cules, au cărat cu spinarea, au făcut snopi și au dat la dobitoace. Babele astea au mers pe lângă căruță sau car, să le fie mai ușor animalelor. Pe spinarea Babelor s-au clădit fabricile, uzinele, spitalele, grădinițele și școlile. Babele au pansat rănile bolnavilor, Babele au spălat murdăria din toate birourile, din toate w.c.-urile, din trenurile, din grădinițele și școlile prin care am trecut. Babele au fost lângă bărbați pe șantiere. Babele astea au ridicat copii și au dat țării ăsteia inteligență cât în alte zece țări. Babele au căutat găinile în fund să vadă dacă au ou să-l dea nepoților la oraș, ”să aibă oușor bun, de țară, maică…”. Babele astea au muls vacile și aduc la oraș brânză adevărată, ca să nu se mai spurce pruncii cu otrăvuri cu brand și preț din supermarket. Babele au făcut cozonacii și pâinea bună, cu cruce deasupra, păștile de Paști și ouăle înroșite. Babele astea au adus pe lume miei, viței, pui de găină sau gâște fără număr, ele au dat la păsări, ele au dat la dobitoace, ele le-au gătit, ele le-au îngrijit. Și au grijit omul, copiii, casa și curtea, grădina, câmpul și cimitirul. Babele au zis ”Doamne ajută!” la vremi de grele încercări și au învățat să ceară ajutor de sus cu teamă și blândețe, pe când Omul lor suduia. Babele au moșit femeile și au învățat fetele să fie cinstite și cinstitoare. Babele au lăut pruncii și i-au vindecat la ceas de cumpeni. Babele astea mai știu câte un leac din plante sau câte o poveste ori descântec. În poala Babelor ăstora nepoții au primit o mângâiere aspră când părinții au plecat să spele domnești dosuri italiene pentru câțiva firfeurei. Babele astea nu au avut curent și au învățat carte la lumânare. Dar au scris ori au ținut minte și au dus mai departe povești, cântece, snoave și tradiții. Babele au tors lâna oilor, au boit-o cu vopsele din flori de câmp, au cusut la lampă ii cu altițe, cămeși de mireasă și de mire, au țesut covoare, lăicere, cuverturi, grindare, au împletit șosete groase bărbaților care s-au dus la pădure să aducă un car de lemne, copiilor care s-au dus cu uratul ori la școală… Am întrebat o Babă de la Sucevița, care cususe astă-iarnă cămeșa soțului și iia ei, bătute de cruciulițe, de ieșiseră împreună, în straie aidoma, la o Mare și Sfântă Sărbătoare: ”Când ai cusut atâta, mătușă, în trei luni? Printri treabî, maicî!”. Stâlpi. Stâlpi de oameni ce țin și Cerul sus și Pământul jos, și mai duc și portul, în cel veac ce vine. Babele astea ele au grijit vatra, casa, tinda, prispa și ograda, au vopsit gardurile, au albit ștergarele și au împodobit ferestrele și porțile. Babele au făcut masă mare cu zamă de cucoș, găluci cu carni și cuptioare de poale-n brâu și au așteptat oaspeți mari, copiii-domni, la hram ori la sărbători. Atunci și-au spălat mânurile mai abitir, numai că nu iese negreala, chiar cu sare de lămâie. Nu iese decât oleacă de sânge prin crăpăturile adânci, dar trece cu seu de oaie. Babelor ăstora le-au murit copiii în burtă sau în leagăn din lipsă de medici, de medicamente ori de cunoștințe, pile și relații. Le-au murit bunii și străbunii, iar ele se tot țin de calendar, de biserică și de cimitir. Babelor ăstora capitalismul le-a luat și ce le mai rămăsese după comuniști. Le-a luat serviciul, demnitatea, copiii și nepoții. Lor nu le-au mai rămas decât pomenile, rugăciunile, lacrimile și batistele cu noduri în care stau ascunși câțiva lei. Și câțiva biscuiți ieftini. Și niște sfinți. Cu care ele vorbesc, se sfătuiesc, la care se roagă și de la care nădăjduiesc ajutor. De la cine, altcineva, să aștepte? Copiii? Ocupați. Nepoții? Plecați după Pokemoni aka diplome. Statul? Care? Societatea civilă? Pe bune? Neamurile? Vecinii? Ei, da, neamurile și vecinii. Neamurile și vecinii de rând, la moaște. Să pupe un mort. Pentru că, pentru ele, morții și viii sunt tot o lume. Iar sfinții sunt mijlocitorii. ”Da, Ghiță, așteaptă-mă, vin la Sân‘ Dunitru”, zicea mătușa mea, pe la Schimbarea la Față, omului ei, plecat în ceea lume, de aproape un an. Ea trăia la fel de conștientă și coerentă peste Tot. Glissando. Apoi se uita la mine și zicea: ”Îi ghini vițălu‘, c-o fost cam galeș? Da‘ vaca, ați dat la vacî? Sî culegi prunili, maicî, sî faci magiun la feti…” Apoi iar se uita la moșul Ghiță al ei din aer și vorbea cu el dându-i vești despre vițel… Și se muta cu ochii la Sfânta din icoană. ”Maicî Precistî, sî mă duci la Sân‘ Dunitru la omu‘ nieu”. Și exact la Sân‘ Dunitru s-a dus la întâlnire. Zis și făcut. Cu rânduială, rost și prin conlucrare. Cele mai multe Babe nu știu de FaceBook. Pentru ele a Face înseamnă a Fi. Ele nu îți dau Like. Îți dau o binecuvântare, un măr, un ou, o poală de nuci sau de fasole. Nu virtual, în materie, maică. Nu au cont bancar, dar au un ban deoparte pentru nepoți. Babele pierd casele la inundații sau pământurile și pădurile, fraierite de primari. Dar ele mereu găsesc o încurajare pentru tine, cel venit cu Audi la țară. Pentru că ele, sărmanele Babe, de-atâta suferință, așteptare și credință, aproape că s-au sfințit așa, și ele, tot ținându-se de funia rugăciunii înălțate către Cer. Și s-ar duce pe ea în sus, să nu deranjeze ieșenii spilcuiți și miștocari… Iar dacă încă nu te vezi și pe tine, acolo, printre ele, nu crede că nu ești pomenit în rugi. Nu scapi. Noi toți suntem în rugile lor ”mult folositoare”. Căci dintr-o Cale de Babe ne tragem toți, ca niște frați estimp și în ist loc. Dacă nu crezi, uită-te la bunele și străbunele tale. Mai sunt ele fete mari cu obrajii rumeni? Poate prin tablouri vechi. ”Alertă de trafic intens în zona Mitropoliei Iași. Se circulă Babă la Babă.” Statui umblătoare de carne înghețată și rugă fierbinte. În miroznă de aspru busuioc și dulce mir. Babele-Arhanghel circulă prin frig, ploaie, pe Calea lor, tăcute. O dată pe an. Se văd și Ele cu Sfânta lor. Apoi, ca niște biserici mici și luminoase, mergând tot cu fruntea înainte, te întreabă, grăbite, jenate, în care parte-i gara. Se retrag. Duc cu ele busuioc, iconițe ieftine pentru cumătre și vecini, agheazmă pentru casă și animale. Și ne lasă singuri. Noi între noi. Ne lasă Iaș-ul, trafic-ul, Facebook-ul, mișto-ul, Mall-ul. Și Halloween-ul! Rămânem fiecare cool, trendy, stylish, cu deadline-urile, income-urile și insight-urile noastre. Mă întreb, în termeni de management, dacă Babele astea, și-au atins, per total, ținta. Cât s-au căznit ele, cât au scos din carnea lor prunci, cât au zidit lut cu pleavă și balegă cu mâinile lor, cât au ridicat, cât au cărat, cât au stins jarul febrei vreunui om al lor, cât s-au rugat, cât au plâns și au îngropat, totuși n-au putut clădi un strat cât de subțire de rușine care să stea pe veci în obrazul tuturor copiilor lor. Și asta, pentru că n-au cerut pentru ele nimic. Credeau că cineva va observa că li se cuvine un pic de onoare? Au așteptat ca buna educație să o dea școlile prin care copiii le-au trecut? Ei bine, ele au rămas așa, simple și stinghere, cu modestia de femei străine, necunoscătoare și trecute. Și cu nădejdea, credința și dragostea lor. Și cu Sfinții. Și cu Dumnezeu. Iar noi? Va trebui să reușim noi singuri să devenim o țară de oameni cuviincioși, care să le sărute mâinile și să își ridice pălăria în fața lor, a Babelor, oricine și oricare ar fi ele. Și să avem și noi atâta iubire, nădejde ziditoare, smerenie, bună-cuviință și putere câtă au Babele astea din ”viam senectute”. Dacă vrei, întoarce-le un bob de respect. Căci rândul și rânduiala Babelor a ținut osia țării și chingile neamului. Până acum. În veacul vecilor, le-om ține noi și-ai noștri. Putea-voM  ???

O POEZIE CARE NE AMINTESTE DE TINERETEA RUGBYSTICA

,,ZEFIR,,  de  TOAMNA

                                        Nostalgii  de  SERBAN  C.

Zefirul  este un  vant  caldut  de primavera   care  bate dinspre  Vest .Eu  il  compar cu  Nemirul  de toamna ,( vantulet care  bate  din  Nord )  .

Adie Nemirul  un vantulet  de toamna, caldut, ca  un  Zefir 

Imprastiind miresme,  ce  te duce  in delir

Privesti  neputincios, cum  totul  sub  ochii tai  se stinge

Incetisor, incetisor  natura, se  pregateste-a  ninge

Frunze  de toamna  ruginii, cad  leganandu-se  pe-alei.

Vrabiute  zgribulite isi  cauta  culcus, in  crengile  de tei

Prichindei  cu   ghiozdanele  incarcate  cu caiete 

Vin  de la  scoala , cu larma  si cu  chiote

Mergeam  pe-aleie  posomarat, cu  gandurile  mele,                                                  

 Ma saluta  un vechi  prieten,  cu  binete dintre  cele !!!!…..

Si  dupa  ce ne  depasim ,intoarc  capul  si privesc

M-intreb, mai  cu  rusine ,cine-o fi….?.,altadata-locolesc  

Nu  ne  grabim ,  mergem  incet,  cape-un  covor  de plus                                                             Suntem  atenti  la  scari ,la  coborat si  la urcus.

Tramvaiul  care  alta  data  il  luam  din  mers,   cand  era  gol

Acum , astept pe  altul, care  merge mai domol

Privirea   agera,   ca  unui  vulture  marcat

Este sustinuta   de   dioptrii  si,de  lentile  de contact  

Podoaba  capilara  ca pana  corbului,  mai ieri

Acum  e,  ca neaua unei  primaveri.

Toate   ca  un  cant  de suflet,mai caldut si mai duios,

Raman  in amintire,  ca  un  vis  frumos

Zefirul  toamnei  care-ncet adie   

Trezeste-n  noi tristete  si  melancolie

Privim  cu nostalgie  terenul  de  rugby cu mingii si cu  buturi

Si  tinerii  ce-alearga,  se-imping , placheaza si,  da in  mingii suturi
 Am  fost  si noi odata  ca  ei,faceam  aceleasi  lucruri  

Alergam,  impingeam,  placam si dadeam  drobgol  la  buturi !!

Au  fost  demult,  daca  nar fi   nu  ne-am  mai amintii

         DEMNITATEA  CA  TRASATURA  DE CARACTER

Auzim  mereu  termenul  DEMNITATE  ajungand   chiar  banal  folosit  in  diferite ipostaze .Incerc  sa  dau o definitie  o explicatie  ce inteleg prin aceasta  sintacma DEMNITATE .in  termen  sportiv. Acest  substantiv are  multe  valente ,il  gasim  totdeauna  in  aprecierea unui  sportiv ,echipa ,sau  in  ,,extenso,,  si in  domeniul  social  sau politic .Demnitatea este o  trasatura  de caracter, adica este  ceva  ce te caracterizeaza .=esti  cinstit ,nu  ai  nevoie  decat  ce-ti  apartine  s-au  castigi  prin  munca  cinstita,ai cuvant= (cand  spui  ceva sau  sustii ceva nu  te  schimbi)ai prestigiu=cee ce faci  este personal,esti  cunoscut  si apreciat ,esti unic, ai  onoare= esti  respectat ,respecti  la  randu-ti,prezenta  ta  da  valoare indifferent de situatie.Esti  stimat=asta  inseamna   ca oemenii te  apreciiaza ,iti  recunosc calitatile,si  virtutile si respecti  normele  scrise si  nescrise   sociale.Demnitatea  este  si atunci, cand fiind intr-o  functie reprezentativa,  sa aperi  interesele tari  tale prin  pozitie  ferma fara  echivoc. In  sport, Demnitatea  este  trasatura  definitorie  a unui  mare sportiv.Aceasta  sintacma insumeaza   toate  calitatile  mai  sus  mentionate completandu-se cu alte  trasaturi de caracter cum ar fi :valoarea  sportiva ,dragostea  de club si echipa ,PATRIOTISMUL dragostea  fata  de tara  ta ,respectul  pentru  traditiile  nationale, respectful  fata  de insemnele  heraldice si  ca un  COROLAR A  TOT  CE AM  SUSTINUT, DEMNITATEA REPREZINTA  EMANATIA  SUPERLATIVA A  VALORILOR,  CIVICE,MORALE  SI  UMANE       CE  SUNT  SCULPTATE IN  CHIPUL TAU SI  ITI  DA  STRALUCIRE  SI  DEMNITATE                                                   un  rugbyst  batran